Pelerinaj la Mănăstirile din Neamț

Mănăstirea Neamț

La 12 Km, nord-vest de renumita Cetate a Neamțului, într-o poiană larg deschisă pe valea rîușorului Nemțișor, înconjurată aproape din toate părțile de culmi împădurite, este așezată Mănăstirea Neamț, „Ierusalimul ortodoxiei române”. Este cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova, fiind declarat monument istoric. Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit aici prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este aghiazmatarul circular din fața mănăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni. Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mănăstirească (18.000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod, unchiul lui Ștefan cel Mare, iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Schitul Vovidenia

Schitul Vovidenia datează din secolul al XVII-lea, fiind rectitorit de către Episcopul Ioanichie al Romanului pe locul vechiului schit numit „Slătiorul” sau „Spirea”, cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon”. Aici au trăit monahi iubitori de linişte din Mănăstirea Neamţ şi tot aici şi-a petrecut anii de ucenicie Ioanichie, înainte de a ajunge episcop, lucru întâmplat în anul 1747. Neuitând locul noviciatului său, Episcopul Ioanichie ctitoreşte aici o biserică de lemn în anul 1749, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, sau popular „Vovidenia”. Aici vom vizita casa Mitropolitului Visarion Puiu al Bucovinei, în care funcţionează în prezent un muzeu închinat scriitorului Mihail Sadoveanu (1947-1961), prieten al mitropolitului, care a folosit-o între anii 1947-1961 drept casă de creaţie.

Mănăstirea Secu

Mănăstirea Secu are o vechime de peste 500 de ani, fiind una din cele mai vechi așezări monahale din Neamț. Aici se va face închinare la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Cipriota și la chivotul în care s-a păstrat un fragment din piciorul Sf. Ioan Botezătorul, părticele de la Sf. Arhid. Ștefan, Sf. Ap. Andrei, Sf. Pantelimon, Sf. Haralambie și Sf. Ioan Gură de Aur, moaștele Sf. Varlaam, dar și la mormântul Sf. Ioan de la Râșca și Secu.

Mănăstirea Sihăstria

Mănăstirea Sihăstria a fost întemeiata în anul 1655 de episcopul Ghedeon de Huși, pe locul numit poiana lui Atanasie. Cimitirul mănăstirii a devenit loc de pelerinaj, deoarece aici se află mormintele Părintelui Cleopa și al Părintelui Paisie Olaru, unii dintre marii duhovnici ai Moldovei. În această mănăstire vom avea posibilitatea de a ne închina la moaștele a 30 de sfinți și la o părticică din lemnul Sf. Cruci.

Mănăstirea Sihla

Mănăstirea Sihla (sau Schitul Sihla) este o mănăstire ortodoxă din sec. XVIII-XIX, care se află la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasă a Obcinei Sihlei din Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mănăstirile Sihăstria si Secu. În apropierea Mănăstirei se află peștera în care, în secolul al XVII-lea, a trăit Cuvioasa Teodora, fiica lui Joldea Armașu de la Cetatea Neamțului, cea care va fi cunoscută în lumea ortodoxă drept Sfânta Teodora de la Sihla. Ansamblul este alcătuit din biserica de lemn „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” și biserica de lemn „Schimbarea la Față”.

Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Agapia este situată pe valea pârâului Agapia-Topoliţa, la poalele culmii Măgura, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț şi la 3 km de satul Agapia. Aşezată în mijlocul unei păduri, este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România. Mănăstirea a fost ctitorită în sec. al XVII-lea de hatmanul Gavriil, este cunoscută pentru pictura realizată de Nicolae Grigorescu în 1858. Comunitatea monahală numară în prezent peste 500 de monahii, fiind cea mai mare din Europa. Casa Memorială „Alexandru Vlahuță”, mormântul părintelui Nicodim Măndiță, muzeul, atelierul de covoare și o drumeție la Schitul Agapia Veche fac din Agapia unul dintre cele mai cautate locuri de pelerinaj din Neamț.

Mănăstirea Văratec

Mănăstirea Văratec, ctitoria Maicii Olimpiada, din secolul al XVIII-lea, are aproximativ 500 de monahii. În cadrul muzeului mănăstirii sunt expuse icoane, manuscrise, tapițerii de mare valoare. Aici se află mormântul Veronicăi Micle.